Dacă tăiem în două pe lung jucătorii de tenis și păstrăm doar jumătatea de rever, lovit cu o singură mână, nr. 1 mondial este elvețian, dar nu e Federer.
De pe vremea când îl vedeam ca pe o ciudățenie eficientă la sud-africanul Frew McMillan, reverul cu două mâini nu prea mi-a plăcut. Mișcarea e mai simplă, poți să lovești mai tare, dar se pierde acolada de pictură pe aer a celei mai complicate și frumoase lovituri din tenis. Reverul liftat cu o mână are cea mai puțină mecanică naturală prin comparație cu toate celelalte lovituri. Am văzut jucători destul de eficienți cu un forehand și un backhand two hands cât se poate de aproximative, pentru că aruncă totuși mingea undeva în teren și aleargă bine. Reverul cu o mână, în schimb, dacă nu îl știi perfect, trimiți mingea regulat ori în gard, ori în burta fileului.
Stan Wawrinka nu numai că îl știe, îl are. Pe lângă eleganța gen Federer, Wawrinka lovește mai tare și greșește mai puțin. Schimbă cu o ușurință de necrezut reverul cros cu reverul lung de linie. E capabil să returneze mingi în șir unui adversar care lovește cu dreapta inversă pe reverul lui chiar dacă acesta, Del Potro sau Tsonga, să zicem, are un forehand ghioagă.
La acuratețe, frumusețe și curaj, Stan a câștigat meciul cât o finală istorică de Grand Slam în fața numărului 1 mondial, Novak Djokovici. Sârbul a fost mai rezistent, pe Wawrinka l-au lăsat picioarele după mai bine de 5 ore de joc. Dar el a fost mereu cel care a atacat, a variat jocul, a încercat și a reușit lovituri excepționale. „Caracatița” Nole a fost nevoită să se întindă pe tot terenul ca să agațe mingile tăioase ale elvețianului.
Ca un făcut, mingea de meci câștigătoare a lui Djokovici, după un rally de 20 de schimburi pe muchie de cuțit, a fost un rever, passing shot în cros, cu Nole întins la limită în șpagat, ghidonând mingea aproape numai din încheieturile pumnilor.
Una dintre cele mai frumoase ultime mingi din istoria tenisului, cu care războinicul sârb a vrut parcă să reteze aripa de vultur a reverului lui Wawrinka.
Roger Federer privea faza de pe o plasmă imensă, tronând într-o reclamă Rolex.